Operaţiunea Autonomous. Spionajul britanic în România lui Ion Antonescu

Ivor Porter, Operaţinea Autonomous. În România pe vreme de război,Bucureşti, Humanitas, 2008, 357 de pagini, carte oferită de librăria online Libris.ro.

Operaţiunea Autonomous (sau Operation Autonomous) este numele de cod atribuit unei misiuni britanice de spionaj pe terioriul României celui de-al Doilea Război Mondial. Pe scurt, după o îndelungată pregătire, trei spioni , Alfred de Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu, au fost paraşutaţi în decembrie 1943 în România. 

1În general, se consideră că cei trei agenţi au fost trimişi în România pentru a purta discuţii cu reprezentanţii partidelor politice istorice ale României (şi în special cu Iuliu Maniu) despre organizarea unei lovituri de stat şi despre necesitatea capitulării României în faţa Aliaţilor (Americani, Sovietici şi Britanici). Pentru cazul în care ar fi fost capturaţi, cei trei agenţi aveau misiunea, se pare, de a-i convinge pe români şi pe aliaţii lor germani că o debarcare britanică în Balcani era iminentă. Scopul acestei manevre ar fi fost acela de a determina pe germani să-şi trimită trupele în Balcani, lăsând Normandia vulnerabilă unui atac aliat. Paraşutaţi în România, cei trei au fost imediat capturaţi de jandarmii români şi transportaţi la Bucureşti unde au fost interogaţi atât de români, cât şi de germani. În arest, ei s-au bucurat, se pare, de protecţia Mareşalului Ion Antonescu şi au putut comunica cu exteriorul, inclusiv prin diferite mijloace tehnice. Chastelain, Porter şi Meţianu au fost eliberaţi la 23 august 1944.

Principala noastră sursă de informare cu privire la Operaţiunea Autonomous este la acest moment lucrarea Operaţinea Autonomous. În România pe vreme de război, semnată de Ivor Porter, unul dintre cei trei spioni implicaţi direct în această misiune. Apărută pentru prima dată în 1989, cartea a fost publicată în România la Editura Humanitas în 1991 şi, din nou, în 2008. În acest volum, Ivor Porter prezintă interpretarea sa asupra Operaţiunii Autonomous, interpretare pe care o contruieşte pe baza mai multor surse, atât primare, cât şi secundare. Astfel, el face apel la propria memorie, la surse de arhivă britanice, la propriul jurnal (scris în prima parte a anului 1944, în perioada în care fusese prizonier al autorităţilor române!), la volume de documente publicate în occident sau la lucrări de istorie şi cărţi de memorii apărute în occident înainte de 1989. Pe aceste baze, Porter construişte o poveste logică şi cronologică nu numai despre ceea ce a reprezentat (sau ar fi putut reprezenta) Operaţiunea Autonomous, dar şi despre negocierile de armistiţiu dintre opoziţia română (şi mai ales Iuliu Maniu) şi Aliaţi sau despre organizarea şi desfăşurarea „loviturii de stat” de la 23 august 1944.

Memoriile, în general, şi Memoriile unor foşti agenţi secreţi, foşti politicieni, foşti lideri de partid, de stat etc., în special, pun o serie de probleme legate de credibilitatea şi exactitatea informaţiilor pe care le conţin. Autorul unor Memorii poate fi bănuit că îşi aminteşte (intenţionat sau neintenţionat) fragmentar unele fapte sau întâmplări, că trece sub tăcere elemente care l-ar putea pune într-o lumină nefavorabilă, că „amintirile” sale despre întâmplări de acum 50 de ani sunt de reinterpretate (conştient sau inconştient) prin prisma a ceea ce a citit recent despre acele întâmplări, că exagerează rolul său etc. Pe de altă parte, Memoriile ne oferă informaţii (atât despre protagoniştii unor fapte, cât şi despre fapte în sine) pe care nicio altă sursă nu ni le poate furniza şi de aceea ele nu pot fi cu totul desconsiderate ca surse istorice. Cu toate acestea, atunci când se constituie în sursă istorică, genul memorialistic trebuie privit, în general , cu suspiciune, iar informaţiile pe care le furnizează nu pot fi acceptate dacă nu sunt confirmate de alte surse (documente de arhivă, memoriile altor protagonişti etc.).

Ca agent secret direct implicat în Operaţiunea Autonomous, Porter ne oferă „partea sa de adevăr” – după o expresie deja celebră. Rămâne de văzut dacă acest adevăr va fi confirmat şi de sursele româneşti. În cercetările sale, Silviu B. Moldovan a identificat deja documente referitoare la colaborarea informativă dintre Ivor Porter (şi alţi spioni britanici) şi diferiţi agenţi (sau presupuşi agenţi) români, dar aceste aspecte sunt încă departe de a fi fost pe deplin lămurite. „Amploarea reală” a acestei colaborări – ca să folosesc termenul lui Silviu B. Moldovan – nu a fost încă determinată cu certitudine[1] şi este posibil ca, pe de o parte, Porter să fi exagerat rolul misiunii sale, după cum este posibil ca, pe de altă parte, Securitatea să fi exagerat retroactiv adevărata amploare a misiunilor de spionaj aliate pe teritoriul României.

Note:

1. Articolul acesta este sponsorizat de librăria online Libris.ro, care mi-a oferit volumul Ivor Porter, Operaţinea Autonomous. În România pe vreme de război,Bucureşti, Humanitas, 2008, 357 de pagini.

2. Despre misiunile de spionaj aliate în România celui de-al Doilea Război Mondial au mai scris, de exemplu:

– Traian D. Lazăr, Iului Maniu şi serviciile secrete, 1940-1944, Bucureşti, Mica Valahie, 2006

– Maurice Perton, „SOE in Romania”, în Mark Seaman (editor), Special Operation Executive. A new instrument of war, Routledge, 2006, 123- 136


[1] Silviu B. Moldovan, George Manu şi ţara lui. Eseu subiectiv, Mica Valahie, Bucureşti, 2012, 59-61

3 thoughts on “Operaţiunea Autonomous. Spionajul britanic în România lui Ion Antonescu

  1. Am citit si eu despre Operatiunea Autonomous (traitor fiind in Teleorman, episodul asta face parte din istoria locala), sigur, tot lucrarea lui Ivor Porter, si m-am gandit exact la fel: oare cat din ce spune el acolo e adevarat. Lucrarea este o sursa interesanta si pentru recuperarea unor elemente de culoare ale perioadei antebelice, de la descrierea capitalei, la rememorarea unor dialoguri cu romani de diferite conditii.
    Un alt element important anul asta este apartenenta lui Ivor Porter la British Council, o entitate care in 2013 sarbatoreste 75 de ani de serviciu in Romania (una dintre primele patru tari in care a activat). La una dintre manifestarile aniversare am aflat ca Ivor Porter a murit anul trecut.

  2. EU AM REMARCAT:-ANTONESCU I-A AJUTATAT SI I-A PROTEJAT,altfel daca ii dadea pe mana nemtilor ,NU cred ca vedeau sfarsitul razboiului
    -DIN PACATE ,ANTONESCU “NU”PUTEA SA SE IMPLICE DIRECT,altfel poate negocierile ar fi avut un final BUN.
    -NU CRED NICI in abilitatea regelui si nici a lui MANIU,desi poate el a fost cel mai luptator
    -aceasta a fost istoria facuta de marile puteri,ISTORIA ROMANIEI NU A FOST INFLUENTATA POZITIV de nici oputere
    jg

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s