O lucrare de referinţă: Războiul Rece, John Lewis Gaddis

John Lewis Gaddis, Războiul Rece, Rao, Bucureşti, 2009, 384 de pagini

Dacă în Finlanda un student găseşte în biblioteca universităţii sau a facultăţii ultimele lucrări de specialitate apărute în  domeniul său de studiu, indiferent în care colţ al lumii au fost ele publicate, în România situaţia este foarte diferită. Foarte greu şi foarte rar vom găsi în biblioteca unei universităţi de la noi o carte apărută anul acesta, anul trecut sau acum cinci ani la Londra, la Paris sau La New York. Şi mai rar vom găsi la bibliotecă suficiente cópii din lucrarea respectivă, încât să fie viabilă includerea ei în bibliografia obligatorie a unui curs universitar sau a unui examen. În plus, nu foarte mulţi studenţi români au deprinderea de a citi şi de a lucra cu o carte scrisă într-o limbă străină, problemă care iar nu există în Finlanda.

În acest context, editura Rao a publicat în 2009 cartea Războiul Rece a lui John Lewis Gaddis, făcând accesibilă publicului din România (şi mai ales studenţilor) o lucrare de referinţă din domeniu, o lucrare apărută în SUA şi în Regatul Unit nu cu foarte mult timp în urmă, ci în 2005.   

John Lewis Gaddis este unul dintre cei mai importanţi istorici ai Războiului Rece, autor al unor lucrări de referinţă precum:

–          The United States and the origins of the Cold War, 1941-1947 (New York, Columbia University Press, 1972);

–          Russia, the Soviet Union and the United States: An Interpretive History (New York, McGraw Hill, 1978);

–          Strategies of Containment: A Critical Appraisal of Postwar American National Security Policy (New York, Oxford University Press, 1982);

–          We Now Know: Rethinking Cold War History (Oxford, Clarendon Press, 1997);

–          The Cold War, New York/London, 2005.

Cărţile sale despre Războiul Rece constituie bibliografie obligatorie pentru studenţii multor universităţi din lume, iar eu am intrat în contact cu ele pe când studiam la Universitatea din Helsinki. Iată însă că, odată cu publicarea lucrării Războiul Rece, interpretările profesorului Gaddis devin mult mai uşor accesibile şi în România.    

1Profesorul Gaddis mărturiseşte în Prefaţă că a scris Războiul Rece cu gândul la acele noi generaţii de cititori (şi mai ales de studenţi) care nu au trăit anii Războiului Rece. Mărturiseşte că şi-a dorit să producă o lucrare de sinteză, „scurtă, accesibilă şi uşor de citit despre Războiul Rece”, scrisă cu gândul de a „acoperi mai mulţi ani cu mai puţine cuvinte”.

Gaddis este preocupat de întrebări precum ce a declanşat Războiul Rece, de ce nu a prevăzut nimeni finalul său, de ce s-a sfârşit acest conflict fără ca URSS sau SUA să fi tras un singur glonţ sau să fi lansat vreo rachetă. Structurată tematic, lucrarea trece prin toate crizele majore ale Războiul Rece (Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam, Criza Rachetelor etc.), se opreşte asupra unor procese şi fenomene specifice (cursa înarmărilor, destinderea, invadarea Afganistanului, evoluţiile din Lumea a Treia, mişcarea de nealiniere, emergenţa Chinei ca mare putere etc.).

Gaddis este de părere că originile (şi chiar cauzele Războiului Rece) se găsesc în natura relaţiilor dintre Aliaţii celui De-al Doilea Război Mondial. El crede că în fapt „războiul fusese câştigat de o coaliţie ai cărei principali membri se aflau deja în război” unii contra celorlalţi, chiar dacă era vorba de un „război ideologic şi geopolitic”, iar nu de unul militar. Potrivit lui Gaddis cele două sisteme (cel sovietic şi cel american) erau iremediabil incompatibile, SUA reprezentând la finalul războiului „cea mai liberă societate de pe faţa pământului” (aceasta în ciuda existenţei legale a sclaviei, a discriminării sexuale, sociale sau rasiale), în vreme ce URSS era atunci „cea mai autocrată societate de pe faţa pământului”.

Scopurile postbelice ale celor două tabere sunt, de asemenea, analizate de Gaddis, care observă că atât americanii, cât şi sovieticii erau preocupaţi de obţinerea securităţii. Potrivi lui Gaddis „ţelurile postbelice ale lui Stalin constau în asigurarea[1] propriei persoane, a regimului său, a ţării şi ideologiei sale, exact în această ordine”. Lipsit de resursele necesare declanşarii unui nou război şi urmărind să obţină securitate pentru regimul şi statul său, Stalin îşi menţine stăpânirea asupra unor teritorii ale statelor vecine şi adoptă sistemul „sferelor de influenţă”. În schimb SUA, argumentează Gaddis, erau preocupate de obiectivul creării unei noi organizaţii de securitate colectivă şi de înfiinţarea unui nou sistem economic global, capabile să prevină viitoare crize economice globale şi viitoare agresiuni militare.

În ceea ce priveşte sfârşitul Războiului Rece, Gaddis este de părere că el a fost adus de „oamenii obişnuiţi”, de est germanii, de polonezii, de cehii care s-au revoltat împotriva sistemului de tip comunist. Gaddis argumnetează şi că, în ciuda pericolelor prin care a trecut omenirea în timpul Războiul Rece (pericolul extincţiei nucleare inclusiv), această perioadă istorică a produs o serie de rezultate pozitive, printre care:

  1. Faptul că natura „puterii militare” s-a schimbat şi că războaile au devenit tot mai rare şi tot mai improbabile (în comparaţie cu perioada de dinaintea Războiului Rece);
  2. Sistemele dictatoriale au devenit mai puţin numeroase şi mai fragile; şi
  3. S-a produs „globalizarea democratizării”, în a doua jumătate a secolului al XX-lea numărul democraţiilor crescând de patru ori.

Deşi personal nu sunt de acord cu toate interpretările lui Gaddis, trebuie să subliniez că Războiul Rece este o lucrare cuprinzătoare, clară, concisă. Este, în opinia mea, o lectură obligatorie pentru studenţii facultăţilor de istorie, relaţii internaţionale, ştiinţe politice etc. Pentru specialiştii domeniului, Războiul Rece oferă o foare bună ocazie de a lua contact încă o dată cu interpretările uneia dintre cele mai avizate voci din istoriografia recentă a Războiului Rece. Pentru publicul larg, pentru „amatori”, Războiul Rece este o lectură plăcută şi incitantă, o introducere captivantă în aceasta epocă a istoriei recente a omenirii.


[1] Aici mi se pare că aveam de-a face cu o traducere nu foarte fericită…

8 thoughts on “O lucrare de referinţă: Războiul Rece, John Lewis Gaddis

  1. Va rog sa-mi ingaduiti un comentariu off topic. Aveti un blog foarte frumos si extrem de interesant, plin de originalitate. Ar merita sa fie descoperit de cat mai multi cititori. Pentru asta cred ca ad putea fi util daca in profilul d-voastra de la Gravatar ati adauga un link care sa faca trimitere la acest blog. Va multumesc.

  2. Felicitari Elena pentru succinta trecere in revista a acestei remarcabile lucrari despre istoria Razboiului Rece. John Lewis Gaddis nu reprezinta doar un bun analist a relatiilor internationale, ci si un fin teoretician al istoriei (A se vedea lucrarea, The Landscape of History. How Historians Map the Past, Oxford University Press, 2002).

    • Multumesc. Asa este. In plus este si un specialist in ceea ce se numeste grand strategy, pe care zau ca nu stiu cum sa o traduc ca sa nu pierd din esenta. Si mai nou, este biograful lui Kennan.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s