Modele pentru un novice ca mine

Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava editează revista Codrul Cosminului. În secţiunea Studii Internaţionale a revistei (No. 1/2012, p. 79-88) am descoperit un articol al lui Cristian Sandache, intitulat „The USSR during the Interwar Period: Political diplomatic-aspects”.

Cristian Sandache este doctor în istorie (din 2001), specializarea „Istoria Relaţiilor Internaţionale”, conferenţiar universitar şi rector al Universităţii Mihail Kogălniceanu din Iaşi, cu o listă de lucrări academice impresionată. Printre acestea şi articolul care face obiectul acestor note. 

După cum se vede din titlu, „The USSR during the Interwar Period: Political-diplomatic aspects” (pdf) este un articol scris în limba engleză, ceea ce înseamnă că el se adresază cu precădere mediului academic şi/sau ştiinţific străin, iar nu celui din România. Ori, ca să fie luat în seamă în străinătate, un articol academic trebuie să fie competitiv, să aducă elemente de noutate în domeniu. (La noi acesta nu este încă un criteriu obligatoriu, după cum ştim!🙂 ) Deci, cu nerăbdare şi admiraţie am purces la citirea articolului. Iată, mi-am zis, cum un român împrospătează domeniul studiilor despre Uniunea Sovietică interbelică, atât din punctul de vedere al aspectelor politice, cât şi din punctul de vedere al aspectelor diplomatice!

Şi ce am constat? Rezumatul articolului, aşa cum a fost el realizat (şi tradus) de autor, arată foarte bine câte elemente de noutate sunt aici: nici unul! Zice rezumatul:

„În politica externă, în perioada interbelică, URSS s-a caracterizat printr-un realism care a utilizat forţele comunismului internaţional în funcţie de interesele primordiale ale stalinismului. În această perioadă, URSS a fost a treia putere industrială a lumii, după SUA şi Germania. Instalarea naţional-socialismului în Germania a provocat o profundă schimbare politică atât din partea lui Stalin cât şi din partea democraţiilor occidentale. Acestea au căutat să se apere de o nouă expansiune germană şi s-au arătat brusc mult mai prevenitoare faţă de Moscova. URSS a fost admisă la Societatea Naţiunilor şi a semnat pacte de asistenţă mutuală cu Franţa şi Cehoslovacia. SUA au decis în fine să recunoască guvernul sovietic. La 23 august 1939, spre stupoarea întregii lumi, a fost semnat la Kremlin Pactul de neagresiune germano-sovietic, la care a fost ataşat un protocol secret prevăzând împărţirea Poloniei între Germania şi URSS.”

De altfel, textul se bazează doar pe surse secundare, ceea ce înseamnă în fapt că avem de-a face cu o culegere de idei şi informaţii prezentate deja de alţi autori. Mai mult decât atât, aceste surse sunt în majoritatea lor foarte vechi, inclusiv din anii 1940, 1950 sau 1960. Sigur că articolul conţine şi consideraţiuni originale, uşor de identificat ca aparţinând autorului. Între acestea, amintesc doar câteva profunde cugetări:

–          „Stalin considered Hitler a pragmatic and therefore, the foreign policy of the Soviet Union would become more pragmatic in its turn. Thus, the Soviet diplomacy, based on ideological principles, would ignore the dominant points of the party dogma, subordinating all to the pursued goal”. (p. 86).

–          „It is difficult to understand the psychological motivations that determined some of the Westerners to see in the USSR the alternative to the democracies considered anachronistic. The rejections, prejudices, mistrust will persist, but next to the desire to decipher, to know and better understand the inner springs of the giant mechanism called the USSR.” (p. 87)

–          „The Spanish Civil War, the annexations in Poland, Finland and Romania as well as the annexation of Estonia, Latvia and Lithuania will obviously outline the true face of the USSR. And yet, Nazi Germany represented the main danger in Europe around 1939. The sinister verbosity of Hitler in Mein Kampf, his bellicose paranoia, seemed much more frightening than the question marks about the real attitude of the leaders in the Kremlin. Those who weighed in the balance of evil the NationalSocialism and the Communism decided then that the National -Socialism was a far greater danger. In fact, both “-isms” were equally anti-human.” (p. 88)

–          „The closeness to Nazi Germany, materialized in the signing of the Molotov-Ribbentrop Pact (August 23rd , 1939), would be later identified by the Soviet leaders as a natural gesture, which represented only the wish of the USSR to obstinately follow its own interests.” (p. 87-88)

Dacă aţi descifrat mesajul din spatele ultimei încâlcite formulări, poate vă întrebaţi cum a aflat Cristian Sandache ce gândeau liderii sovietici. E simplu, a citit Diplomaţia lui Kissinger. Într-adevăr, ce sursă mai credibilă poate cineva găsi în materie de politică externă a URSS (mai ales pentru perioada interbelică) decât opera diplomatului american?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s