Gheorghe Gheorghiu-Dej la Stalin

Dan Cătănuş, Vasile Buga (editori), Gheorghe Gheorghiu-Dej la Stalin, 1944-1952. Stenograme, note de convorbire, memorii, INST, Bucureşti, 2012, 238 pagini

Institutul Naţional pentru Studierea Totalitarismului (INST) şi-a făcut un foarte bun obicei din a publica volume de documente istorice, provenind atât din arhivele româneşti, cât şi din arhivele străine, inclusiv din arhivele fostei Uniuni Sovietice. 

1Pentru că cercetarea mea din ultimii ani s-a concentrat asupra relaţiilor româno-sovietice postbelice, eu am următit cu o atenţie deosebită ceea ce a publicat INST-ul în materie de documente istorice şi de studii istorice pentru perioada de după război. Institutul are ca obiect de interes şi studiu însă nu numai aspecte ale vieţii sociale şi politice din România regimului comunist, ci şi alte forme şi aspecte ale totalitarismului, aşa cum s-au manifestat ele în timpul regimului legionar,  în timpul guvernării regelui Carol al II-lea sau în timpul regimului Mareşalului Antonescu.

Spre deosebire de alte institute de istorie din România, INST-ul are un website funcţional şi adus la zi. Are o adresă de e-mail funcţională, are listate pe site ultimele apariţii editoriale, are un sistem care permite expedierea în ţară a cărţilor pe care le publică etc. De fiecare dată când le-am trimis un e-mail cu o întrebare sau cu o comandă de carte, în cel mult 24 de ore am primit răspuns, iar comanda mi-a fost onorată. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre alte institute de istorie din România…

Printre ultimele volume de documente pe care INST-ul le-a publicat este şi lucrarea Gheorghe Gheorghiu-Dej la Stalin, 1944-1952, editată de Dan Cătănuş şi Vasile Buga, cu un Cuvânt înainte de Florin Constantiniu.

Întâlnirile dintre Gheorghiu-Dej şi Stalin de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial au suscitat de-a lungul anilor multe întrebări şi multe speculaţii, atât printre specialişti, cât şi printre nespecialişti. Arhivele româneşti oferă deocamdată foarte puţine mărturii despre acest aspect al relaţiilor româno-sovietice şi din această pricină există încă foarte multe confuzii în legătură cu data când o discuţie sau alta a avut loc, cu participanţii la discuţii, cu temele discutate etc.

O întrebarea foarte importantă este de ce nu reuşim să găsim în arhivele noatre stenograme, procese verbale, note de convorbire care să documenteze vizitele delegaţiilor României la Moscova în perioada 1944-1952? Ştim din surse de arhivă târzii (din anii 1960) şi din diferite surse memorialistice că în decembrie 1944-ianuarie 1945 Gheorghiu-Dej,  Ana Pauker, Gh. Apostol s-au deplasat la Moscova unde au discutat cu Stalin, dar în arhive nu au fost identificate încă stenograme sau alte documente produse cu acea ocazie. În septembrie 1945, când delegaţia României a semnat la Moscova binecunoscuta serie de acorduri economice, o altă discuţie cu Stalin s-a produs, dar nici pentru această întâlnire nu s-au găsit încă documente produse atunci. Potrivit unor indicii, se pare că în decembrie 1948 Gheorghiu-Dej (însoţit probabil de Vasile Luca) s-a deplasat la Moscova unde a discutat cu Stalin despre crearea CAER, dar documentele din epoca înregistrând această discuţie deocamdată lipsesc.

Sunt multe alte exemple de aceast fel, iar întrebarea logică este de ce ne confruntăm cu această situaţie. În acest moment putem formula câteva ipoteze de lucru. Cel mai probabil delegaţiile noastre s-au întors de la Moscova fără stenogramele discuţiilor respective. Dacă partea sovietică a produs cu acele ocazii stenograme, note de convorbire etc., atunci aceste documente se află în arhivele fostei Uniuni Sovietice şi nu putem decât spera că mai devreme sau mai târziu vom avea acces la ele. O altă ipoteză de lucru ar putea fi aceea că astfel de documente există în Arhivele Naţionale ale României (ANIC), dar că ele nu au fost încă descoperite/prelucrate şi date în cercetare. Având în vedere însă  numărul mare de fonduri şi colecţii prelucrate şi date de cercetare de către ANIC în ultimii ani, eu înclin să cred că cel mai probabil astfel de documente nu există în arhivele noastre şi că trebuie să le căutăm la Moscova.

Până atunci însă volumul editat de către Dan Cătănuş şi Vasile Buga face puţină lumină în acest hăţiş de incertitudini. Cei doi editori au realizat în fapt o colecţie de documente de arhivă şi fragmente de memorii sau jurnal care fac referire la întâlnirile (cunoscute pănâ acum) dintre Gheorghiu-Dej şi Stalin. O listă detaliată a acestor documente este disponibilă aici.

Domeniul istoriei României postbelice se află cumva în faţa unui paradox. Pentru perioadele mai târzii ale regimului comunist avem acces larg la documente de arhivă privind relaţiile româno-sovietice, dar nu putem cunoaşte încă din surse contemporane ce s-a întâmplat în spatele uşilor închise în timpul vizitelor liderilor români in URSS imediat după război.

Pentru mine este limpede că INST-ul are specialiştii necesari pentru efectuarea unei cercetări temeinice în fostele arhive sovietice în căutarea de documente relevante pentru scrierea istoriei României postbelice. Sper că mai devreme sau mai târziu se vor găsi resursele financiare pentru desfăşurarea unei asemenea cercetări şi pentru traducerea şi publicarea documentelor descoperite.

6 thoughts on “Gheorghe Gheorghiu-Dej la Stalin

  1. Eu cred că motivul este lipsa interesului ştiinţific, datorat unei adversităţi faţă de Moscova
    Şi poate rezerva de a se exprima asupra acestor aspecte
    Pseudocultura, se poate identifica şi aci. Nu cred să fi dispărut perioade întregi. de documente.
    Totul este în lacunele prejudecăţii sau în lipsa apetitului fiziologic, de a afla adevărul.Presupun, că prin Ambasade,şi funcţionarii lor, Moscova, ar fi putut fi descusută, de toate datele. Un proiect ingineresc, nu este o lucrare ştiinţifică, dar lucrează cu date reale. Cu toată circumspecţia, dar nu -mi pot imagina, că nu s-ar informaţii despre documetaţiiutile fie şi unor date preliminare. Un gând, desigur.
    Onu

  2. Interesul stiintific, adica printre istorici si cercetatori, este foarte mare. Dar, intr-adevar, natura relatiilor nu foarte bune dintre noi si rusi afecteaza foarte mult si aceasta chestiune. In plus, cercetarea istorica in Romania este foarte prost finantata. Cum sa se duca bietul cercetator la Moscova in arhive daca nu are bani?

    • Elena, pentruca simt ca esti uncaracter temeinic, am vorbit de ambasada. Presupun, ca intrarea la Arhive nu se plateste, iar o aprobarespeciala s-ar putea obtine prin ambasada. Ca doar la a Ambasada, n-or fi necunoscatori de limba rusa, iar pregatirea unor functionarasi, pentru cautare unor cuvinte cheie, nu este un efort academic aparte.Este probabila,sper, descoperirea unor astfel de informatiisi in Biblioteca Lenin, daca n-or fi demolat-o perestroikistii, ca rusii, cica sunt mai habotnici decat Papa.🙂
      O zi excelenta!
      Onu

      • Nu merge asa… Din pacate. Sau din fericire.🙂 Ambasada n-are nicio treaba in chestiunea asta. Ei se ocupa cu altele… Si-apoi, cand se formeaza o comisie bilaterala si oficiala, sa te tii, nu se mai termina treaba prea curand…🙂 Teoretic eu acum ma pot urca in avion spre Moscova si odata ajunsa acolo primesc un permis de acces si ma apuc de cercetare. Nu este nevoie de interventia ambasadei.

      • Era un gand, pentru obtinerea unor date preliminare pentru antamarea cercetarii.Un gen de culegere sumara de date de teren prealabile demararii studiilor de teren, in vederea elaborarii unui proiect. Iti urez plecare cat mai apropiata!
        Cu simpatie!
        Ca divertizment, citeste postul meu,Oara,sa vezi cum era sa ajung eu la o Ambasada!
        Daca ai timp, desigur!
        Onu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s