Cărţi despre Aşii Aviaţiei Române în Al Doilea Război Mondial

Deşi interesul este în continuă creştere, rămân încă puţine monografiile dedicate aşilor aviaţiei române şi aviaţiei române din Al Doilea Război Mondial, în general. Ca şi cum aceasta nu era o problemă destul de mare, adesea astfel de lucrări apar la edituri mici de provincie care fie nu pot, fie nu vor sa-şi promoveze şi vândă cărţile, făcând procurarea/împrumutarea lor aproape imposibilă. 

Un exemplu ar fi dat de cazul volumului Cpt. Av. BÂZU Cantacuzino – Amintiri şi însemnări, care, potrivit site-ului  aviatori.ro, a apărut în anul 2008 la editura Star Tipp din Slobozia. Dar cartea este de negăsit în librării. Site-ul editurii nu întoarce nici un rezultat, iar căutarea în librării online ne duce către acelasi final. Aceeaşi poveste şi cu lucrarea Aviaţia Română în prima zi de război apărută în 2007 la o editură din Galaţi (autori Dan Antoniu şi George Cicoş). Volumul nu pare să fie nici în catalogul online al Bibliotecii Naţionale. La fel de imposibil de găsit pare să fie şi cartea lui Alexe Rusen, Comandorul Gogu Ştefănescu, 1896-1981. As al aviaţiei române, Editura Artemis, 2007. În mod îmbucurător însă, am găsit la Biblioteca Naţională (şi doar acolo!) Aviatori veterani de război (autori Constantin Iordache şi Aurel Pruia, Editura Artemis, 2005). Cu Bătălia aeriană a României, 4 aprilie-18 august 1944, (Eugenia Taşcău, Victor Donciu, Editura Disz Tipo, Săcele, Braşov, an ?) n-am avut însă acelaşi noroc.

S-ar putea aduce obiecţia că au trecut prea mulţi ani de la apariţia acestor volume şi că prin urmare lipsa lor de pe piaţa ar fi justificată ! Un astfel de argument ar putea fi respins cu cel puţin două contraargumente :

1)       De ce se mai pot cumpăra încă volumele Editurii Ion Creangă, de exemplu, apărute în anii 1980 sau 1970, dar nu şi volume apărute acum câţiva ani ?

2)       Presupunând că tirajele respective au fost epuizate, de ce nu sunt totuşi cărţile respective în biblioteci?

Să fie oare vorba despre tirajul volumelor în discuţie? Chiar aşa, cum bine întreba Ion Simut, De ce sunt secrete tirajele cărţilor? Dacă nu pot găsi o carte, dacă nu o pot cumpăra, dacă nu o pot împrumuta de la o biblioteca, este ca şi cum ea nu există!            

Volumul Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu – asul cerului scris de Valeriu Avram şi apărut în 2012 la Editura VIS Prin Bren poate fi însă uşor procurat, atât din librăriile clasice, cât şi din cele online.

Editura Institutul European a publicat recent două lucrări în domeniu: Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010) şi Aviatori de altădată (2012), amândouă sub semnătura lui Daniel Focşa. (Update 4 august 2013: Între timp am citit aceste două cărţi şi am scris despre ele aici. Scrise într-un stil jurnalistic, ele pot constitui o lectura foarte plăcută, dar nu respectă rigorile unor lucrări ştiinţifice.)

Lui Sorin Turturică i-a apărut la Editura Militară volumul Cruciaţi ai înalţimilor. Grupul 7 Vânatoare de la Prut la Odessa, 2012. (Later edit — 5 septembrie 2013: Am scris despre această carte aici.)

La aceeaşi editură, împreună cu Alexandru Arma, Sorin Turturică a publicat în 2011 Misiuni de sacrificiu. Grupul 1 vânătoare în apărarea teritoriului naţional, aprilie-iunie 1944.

Să menţionăm însă şi pe Dénes Bernád, cu volumele sale dedicate aviatorilor români. Dénes Bernád s-a născut în România şi s-a stabilit în Canada în 1992. Prin scrierile sale contribuie la informarea publicului de limbă engleză cu privire la istoria aviaţiei române în Al Doilea Război Mondial. Volumele sale apar în condiţii grafice excepţionale, iar calitatea informaţiei este de înaltă clasă. Aşa că nu pot să nu mă întreb când vor deveni cărţile lui Dénes Bernád accesibile şi publicului din România care nu-şi face neapărat cumpărăturile de pe Amazon…

13 thoughts on “Cărţi despre Aşii Aviaţiei Române în Al Doilea Război Mondial

  1. Interesant subiectul, foarte adevarata problema cartilor de negasit. M-am lovit de multe ori de aceasta dificultate. In alta ordine de idei, voiam sa va intreb daca in lecturile Dvs. despre istoria aviatiei romanesti ati intalnit vreodata numele Gheorghe (Geo) Vasilescu. Acesta mi-e unchi de departe, prin alianta, dar nu am reusit sa aflu prea multe date despre el. Din familie stiu ca ar fi fost comandor in al Doilea Razboi Mondial si ar fi facut parte din flotila faimosului Agarici. A luptat si in Est, si in Vest. Dupa instalarea regimului comunist, a fost dat afara din armata si detinut politic. A fost casatorit cu Olga von Kraus din Codlea. Multumesc, cele bune, Filip Iorga

  2. Din pacate nu pot spune ca am retinut acest nume. Daca imi vorbiti de Capitanul Horia Agarici inseamna ca este vorba de grupurile 7 si 5 vanatoare, s-ar putea asadar ca volumul mentinonat mai sus sa va fie de ajutor. Sistemul de acordare a punctelor uneori a creat dificultati pentru cei care au ierarhizat acesti asi. Nici macar Agarici nu este foarte sus in clasament. Ati cautat in arhive si nu ati gasit nimic? In arhivele militare, in cele centrale? La linkul urmator aveti lista fondurilor date in cercetare la Arhivele Militare. http://www.mapn.ro/smg/SIA/GAMR.pdf
    Voi retine numele si daca il intalnesc in carti sau in arhive va dau de stire. Este foarte probabil sa existe si un dosar de securitate pentru anii postbelici. Puteti cauta cred si la CNSAS.

  3. In legatura cu tirajul cartilor, asa cum nu se poate sa nu stiti: multe din lucrarile aparute in ultimii ani sunt sustinute financiar chiar de autorii lor. Eu stiu asta, pentru ca salariul nu mi-a permis sa finantez decat un tiraj de 150 de exemplare din lucrarea mea “Zburatori romani” (Editura Euro Vida M, Videle, 2002) (mentionata si ea de siteul brasovean “aviatori.ro), si aproape toate aceste exemplare s-au dus pe la oameni din aviatie sau alti prieteni, neavand cum sa ajunga in librarii. La fel sta treaba si cu alti autori, care nu si-au putut permite tiraje mari.
    Poate pentru ca ma invart in anturajul acestor autori de carte de aviatie, eu am reusit sa citesc unele dintre volumele mentionate. Pe unele dintre ele le-am si recenzat, aceste recenzii putand fi gasite pe blogul http://cartideaviatie.blogspot.com.
    exewmplu:
    http://cartideaviatie.blogspot.ro/2011/07/aviatia-romana-si-oamenii-care-i-au.html
    Cum sa facem sa marim tirajele? Cum sa facem sa “desecretizam” cantitatea tirajelor, dar fara sa-i lezam pe autori? Nu stiu. Vorba aia cu tirajele confidentiale e valabila aici intr-o anumita masura, pentru ca poate ma jenez sa accept ca nu am fost in stare sa fac un tiraj mai mare de 150 de carti, dar sa se stie ca si pentru cateva carti impartite prietenilor, autorii respectivi au depus o intensa munca de documentare si au purtat negocieri stranse cu editorii …
    Domnii Valeriu Avram si Sorin Turturica, Dan Antoniu, Vasile Tudor sunt deja niste cercetatori cunoscuti, lucrarile lor au fost publicate de edituri mari in tiraje importante si au fost distribuite si prin diferite societati comerciale sau organizatii non-profit, putand fi achizitionate la mitinguri aviatice sau librarii.

    • Cunosc problema la nivel general si teoretic, nu punctual, asa cum o cunoasteti dvs. Si totusi, eu am urmatoarea intrebare… (valabila nu numai pentru domeniul aviatiei, ci in general): De ce decide un autor sa publice un volum, daca acesta ajunge doar la cativa prieteni si la foarte putini cunoscatori din domeniu? Eu cred ca o carte de specialitate are unul dintre urmatoarele doua roluri principale: fie sa contribuie la progresul cunoasterii intr-un domeniu specific, fie sa popularizeze, sa aduca la nivelul publicului larg un domeniu/subiect specific. In ambele cazuri este obligatoriu ca volumul sa poata fi gasit de public. Un tiraj mic si directionat catre prieteni, rude si cativa fosti profesori nu indeplineste nici unul dintre cele doua roluri. Si atunci pot si eu sa ma intreb: este oare justificat efortul (inclusiv material) pe care un cercetator il depune ca sa scrie o carte, daca aceasta oricum nu ajunge la public? Ce rost are sa scrii recenzia unui volum pe care cititorul recenziei oricum nu il poate gasi si citi? Este oare moral (dar legal?) sa-mi trec in CV (cand vreau sa ma angajez la o universitate, la un institut sau la un centru de cercetare) o “carte de autor” pentru publicarea careia am platit eu insami si care a aparut in o suta de exemplare care au ajuns pe la prieteni si rude? Nu spun ca o astfel de carte ar fi lipsita de calitati. Spun doar ca, in opinia mea, o carte care nu poate ajunge la public de fapt nu exista. Sigur ca inteleg (si admir) pasiunea unui autor care face tot posibilul sa-si publice cartea. Si stiu ca marile edituri publica prea mult si prea des dupa criterii… politice si/sau de relatii personale. Totusi, cred ca ar fi nevoie de niste reglementari care sa impiedice o editura sa se transforme intr-un fel de aprozar. Eu cred ca a publica o carte nu ar trebui sa fie la fel de usor ca a tipari niste invitatii la botez sau la nunta. Se pare ca acum numai cine nu vrea nu are “carte de autor”. Oricine isi permite financiar isi ia cartea, plateste cat cere “editura” si, gata, e autor publicat. La fel si cu invitatia la botez. O imaginez eu acasa cu copy-paste de pe google, o pun pe CD si o duc la nu stiu care tipografie sa-mi scoata numarul de exemplare pentru care am platit. Ceva nu mi se pare a fi in regula… Subliniez ca toate aceste observatii ale mele nu sunt in niciun fel vreo aluzie la vreuna din cartile mentionate in articol sau, Doamne fereste!, la cartea dvs. Vorbesc la modul general si teoretic.

      • Nu pot sa nu va dau dreptate, dar ca vizirul din poveste, Ce vreau sa spun este ca, in cazul meu, cartea a fost facuta prin reunirea unor articole de ziar (aparute in publicatia locala DRUM, din Rosiorii de Vede, care atunci iesea saptamanal in 8 pagini si avea loc si pentru istorie aviatica, acum apare o data pe luna si spatiul tipografic e extrem de greu de dramuit). Sincer, cand am alcatuit volumul, nu m-am gandit ce soarta va avea catrea dupa aparitie. Iar faptul ca cele mai multe exemplare au ajuns in biblioteca unor aviatori, prietenii mei de la Asociatia Aviatorilor Brasoveni, mie mi s-a parut si mi se pare o onoare. Iar eu fiind profesor de limbi straine, nu de istorie, nu pot fi banuit de intentia de a obtine avantaje de nici un fel cu o carte din alt domeniu decat al meu.
        In cazul dlui comandor Alexe Rusen, nici el nu si-a redactat materialele pentru un volum, ci initial au aparut in revista “Orizont Aviatic” a dlui Cornel Marandiuc. Iar dl. Marandiuc l-a convins pe autor sa faca si o carte care, din cate stiu eu, a fost foarte bine primita de … cei din lumea lui. Nici el nu are ce avantajesa obtina din cartea lui, fiind pilot militar in retragere.
        In cele doua cazuri prezentate vorbim de un element comun: respectul pentru istoria noastra aviatica si pentru personalitatile respective si nevoia simtita de autor de a-i face si pe altii sa le respecte.
        Sigur, elementul asta nu poate fi strain nici de cartile aparute in tiraje mari. Vorbind despre marii cercetatori, ei au ajuns mari pentru ca au lucrat, intr-un fel sau altul, in domenii care le-au permis (si i-au obligat, pana la urma) sa cerceteze, iar pasiunea si priceperea lor au facut restul. Nu m-as putea compara cu un Dan Antoniu, care si-a cheltuit toate resursele materiale si de timp pentru a publica o adevarata bibioteca de istorie (si inca mai are materiale pentru multe alte lucrari), cu Vasile Tudor, care si-a distrus sanatatea scormonind prin arhiva miliatara de la Pitesti, iar ca rasplata, la cei peste 80 de ani ai lui, i s-a interzis accesul la arhiva …, cu Valeriu Avram, care, de asemenea si-a petrecut tot timpul studiind arhive, cu Sorin Turturica, care, desi tanar e pasionat si ambitios, a “inventat” o sursa de informatii (CNSAS) pana acum mai putin accesata de cercetatorii din domeniul aviatiei, cu Alex Arma, care a extins aria cercetarii si in arhivele straine, cheltuind nu numai timp pentru obtinerea unor documente sau fotografii. Lista de “termeni de comparatie” poate fi extinsa, eu m-am referit strict la cativa prieteni de-ai mei. Din fericire pentru ei, sunt deja niste autoiri cunoscuti, iar editurile cu surse si resurse le deschid cu interes usile.
        Comparatia cu o pravalie oarecare pe care o faceti este absolut corecta. Recunosc ca editorii mei nu mi-au verificat nici unul dintre textele pe care le-am dat spre tiparire pentru a vedea ce valoare (de orice fel) pot avea. Mi-au zis ca eu singur raspund de ele si am inteles ca pentru ei nu era vorba decat de a incasa niste bani. Dar vreti sa va zic ceva? Daca editorii sunt niste negustori, cum sa catalogam uniunea de creatie (cu toate scandalurile care o zdruncina si care nu au legatura cu literatura, ci mai mult cu politica si politica financiara a unora de la varful ei), Uniunea Scriitorilor ar trebui sa fie o incinta cu garduri el;ectrificate, peste care sa nu treaca orice om care are bani sa faca tiraje mici. E suficient sa faci doua-trei carti, sa ai cativa prieteni sa iti scrie cronici de intampinare, mai mult sau mai putin bine documentate (stiu asta, pentru ca mie mi-a prezentat Horia Garbea, nu opricine, prima carte, spunand in Romania Literara niste lucruri care nu aveau nici o legatura cu continutul romanului – si nci nu era si nu e prietenul meu) si poti deveni membru al uniunii.
        Imi cer iertare, ma lungesc si pooate va plictisesc.

  4. Multumesc pentru comentariu. Repet, nu m-am referit in niciun fel la cartile si autorii mentionati de mine in articol sau de dvs. in comentarii. Mai degraba ma gandeam la mediul in care ma invart eu (care nu este cel de istoria aviatiei). Recunosc ca nu m-am gandit la cartile care unesc mai vechi articole de presa. Cred ca asta este o alta categorie de carte. Si, da, admit ca decat nimic, tot mai bine o carte in tiraj mic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s