Note despre România

Asupra unor aviatori americani capturaţi în 1943 în România a fost găsit următorul material, intitulat ,,Notes on Romania” şi cuprinzând informaţii despre poporul român şi sfaturi practice asupra procedeului pe care americanii ar fi trebuit să-l urmeze în cazul în care s-ar fi prabuşit şi ar fi fost luaţi prizonieri în România. În mod foarte interesant, americanilor li se explica ce însemnau mămăliga, ţuica, şpriţul, câinii care umblau bezmetici pe drumuri, dar li se vorbea şi despre cinstea şi ,,demnitatea naturală” a poporului român. Redau mai jos transcrierea exactă a traducerii acestui document, aşa cum se află în Arhivele Naţionale Istorice Centrale.[1]

Note asupra României[2]  

Naţiunea română este compusă din aproape 80% ţărani şi lucrători, restul fiind funcţionari, meseriaşi, oameni de afaceri, comercianţi şi clasa bogătaşilor. Sunt de origine latină, descendenţi ai romanilor; limba lor predominantă este de orgine latină, şi cine cunoaşte spaniola sau italiană în special poate înţelege în mare parte limba română.

Caracteristic este că ţăranii şi o mare parte a lucrătorilor mai păstrează încă portul naţional compus din pantaloni albi strânşi pe picior (iţari), pe deasupra cărora poartă o cămaşă sau o vestă albă (ilic). Celelalte clase ale populaţiei poartă costume obişnuite europene.

Poliţia în oraşele principale poartă o uniformă maron, iar agenţii de poliţie au pistoale automate. Poliţia la ţară (jandarmii) poartă o uniformă albastră şi au carabine sau puşti. Unii dintre ei umblă călări sau cu motocicletele cu ataş. În mai toate satele există câte un post de jandarmi, în general cu un steag afară, la fel cu acela al bărbierilor.

Religia în România este greco-ortodoxă şi se găsesc biserici în mai toate satele. Preoţii sunt uşor de recunoscut prin bărbile lor şi anteriuri. În general, ţăranii din sudul şi estul munţilor vorbesc numai româneşte. În nordul şi vestul munţilor mulţi dintre ei ştiu ceva germană, ungară sau sârbească. Un număr considerabil [de oameni] din clasele mijlocii vorbesc ceva franceză şi probabil engleză, în timp ce aproape toată clasa bogătaşilor vorbeşte franceza şi ceva engleză. E puţin probabil să găseşti în sate pe cineva care să vorbească engleza, cu excepţia celor din vecinătatea regiunilor petrolifere.     

Poporul român, şi în special ţăranii, sunt cinstiţi, prietenoşi, buni şi ospitalieri cu străinii.  Ei iubesc pe francezi, englezi, americani şi se tem de ruşi. Ei urăsc de moarte pe germani care au venit în ţara lor în războiul trecut ca inamici şi i-au tratat aşa cum numai germanii pot trata ţările ocupate, iar acum au venit ca „prieteni” şi au golit ţara de mâncare şi petrol. Printre clasele superioare şi mijlocii se găsesc totuşi mulţi profitori şi alţii ca ei care sunt prieteni faţă de germani pentru că aşa le dictează buzunarele. În general, este deci mai sigur să rămâneţi în sate şi orăşele, deşi este mai uşor să vă ascundeţi şi să vă procuraţi haine civile în oraşele mari, dacă găsiţi vreun prieten care să vă ducă acolo şi să vă înveţe ce să faceţi.

În niciun caz nu este recomandat să încercaţi să treceţi lanţul munţilor Carpaţi, deoarece de amblele părţi ale frontierei sunt concentrate trupe româneşti şi ungureşti, precum şi mulţi grăniceri. Mai mult, chiar peste munţi sunt zeci de mii de oameni de origine germană care sunt exact la fel (sic!) de răi ca şi hunii din Germania. Aceşti germani locuiesc în oraşe, sate şi la ferme, aşa că rămâneţi la sud de munţi! Există o mulţime de germani (civili şi militari) care locuiesc în Bucureşti şi Ploieşti, ca şi în câteva din oraşele mai mici.

Dacă sunteţi obligaţi să aterizaţi în România, aveţi în vedere următoarele:

a)      Aruncaţi costumele voastre de zbor – dacă purtaţi vreunul, căci altfel populaţia ar putea să vă ia drept paraşutişti şi să vă atace;

b)      Dacă populaţia se apropie de voi, nu fiţi agresivi, nu ameninţaţi cu revolverul! Dacă aveţi revolver, nu-l purtaţi astfel ca să fie văzut. Este foarte puţin probabil să găsiţi vreun civil înarmat. Daţi-le mâna prieteneşte şi zâmbiţi-le! Spuneţi-le: „Bună ziua! Eu sunt aviator american.”![3] Alte fraze folosite le veţi găsi mai jos. Nu fiţi impulsivi şi nici nu arătaţi că sunteţi alarmaţi. Românii sunt un popor cu o mare demnitate naturală şi respectă pe aceia ce sunt la fel cu ei. Fiţi calmi, că şi ei vor fi la fel.  Când vă apropiaţi de ei, scoateţi-vă pălăria şi daţi mâna cu fiecare.  Faceţi acest lucru ori de câte ori vă întâlniţi sau vă despărţiţi de cineva, deoarece aşa este obiceiul ţării şi ar fi nepoliticos să nu-l respectaţi.

***

Ţăranii şi lucrătorii români niciodată nu au fost prea bogaţi, şi de când cu ocupaţia germană ei se hrănesc foarte prost, aşa că nici nu mai poate fi vorba de carne sau alte lucruri bune de mâncat. Alimentul lor principal este „mămăliga”, o pastă galbenă făcută din făină de porumb, care se mănâncă goală, cu lapte sau cu smântână şi brânză. Nu are un gust prea plăcut, dar este un aliment consistent şi hrănitor. Există calităţi mai mici sau mai mari de pâine neagră (depinde cât au jefuit germanii), care este, de asemenea, foarte bună de mâncat. În ceea ce priveşte untul sau cafeaua, acestea se găsesc foarte greu sau deloc şi, din cauza preţului lor ridicat, este puţin probabil să le găsiţi în casele ţăranilor.

În general, toate alimentele sunt strict raţionalizate în România şi nici raţiile legale nu se mai pot obţine, mai ales în cazul cărnii. Ţăranii mai au posibilitatea să-şi procure alimente în afara cartelelor, lucru ce nu se prea întâmplă şi cu orăşenii. În toate cazurile să vă oferiţi să plătiţi pentru orice mâncare ce vi se dă. Datorită firii lor ospitaliere poate că nu vor accepta, dar este mai bine să insistaţi să plătaţi, mai ales atunci când aveţi de-a face cu oameni a căror sărăcie este evidentă. Este probabil să aveţi dificultăţi să plătiţi prin sate cu dolari americani, cu excepţia preoţilor care vor şti probabil ce înseamnă. E recomndabil, aşadar, să întrebuinţaţi banii româneşti în sate şi oraşe şi să păstraţi dolarii pentru oraşele mari în care v-aţi putea afla sau pentru cazul în care va fi nevoie să faceţi vreun cadou în bani vreunei autorităţi sau oficialităţi, în schimbul unui serviciu făcut. Dacă nu înţeleg ce le oferiţi, spuneţi: „Dolari americani, foarte buni”.*   

De la sfârşitul lui iulie până în octombrie se găsesc foarte multe alimente proaspete, cum ar fi struguri (nu mâncaţi prea mulţi deodată, vă pot da o uşoară diaree), mere, pere, roşii, castraveţi, prune, vinete, pepeni etc. Curăţaţi de coajă sau splălaţi toate fructele cu coajă moale înainte de a le mânca – şi în special strugurii. Altfel insecticidul cu care au fost stropite boabele vă dă deranjamente stomacale. Există şi mult porumb care poate fi copt chiar în foile lui. În unele părţi ale ţării puteţi vedea mari cantităţi de floarea soarelui. Semineţele se pot mânca (fără coajă) şi sunt foarte nutritive.

Ţăranii români devin foarte ostili dacă prind pe cineva furând din ogoarele lor, aşa că trebuie să evitaţi să luaţi ceva de pe câmp dacă nu e absolut necesar, iar dacă o faceţi, atunci să fiţi atenţi să nu vă prindă, deoarece ar putea să aibă o părere mult mai proastă despre un om care fură bucate de pe câmp, decât despre un aviator evadat, mai ales că furtul îi cauzează o pagubă directă.

În cele mai multe case şi sate ale României se găseşte băutura naţională de prune (un lichid fără culoare denumit „ţuică”) ce se oferă la toţi musafirii. Fiţi atenţi cu ţuica! Este foarte tare şi nu este tocmai recomandabil să vă îmbătaţi şi să faceţi scandal.

O băutură similară denumită „drojdie” este şi mai tare. Există, de asemenea, mult vin, în special la poalele dealurilor şi pe câmpiile din regiunea Ploieştiului. Se poate întâmpla ca şi vinul să fie destul de tare şi de aceea este preferabil să beţi „şpriţ”, adică vin diluat cu sifon sau cu apă, o băutură foarte răcoritoare. Mai toate satele – în special la şes sau la poalele dealurilor – îşi iau apa din puţuri şi este foarte probabil să beţi apă nefiartă. Mai bine beţi „ceai” sau apă fiartă după ce aţi răcit-o.

În fiecare gospodărie ţărănească şi prin toate satele se găseşte un număr foarte mare de câini care se reped la picioare şi vă lasă fără o bucată din pulpă dacă nu sunteţi atenţi; de aceea se recomandă să aveţi un băţ sau o piatră ca să-i ţineţi la distanţă. Câinii în România suferă de turbare şi dacă ai nenorucul să te muşte vreun câine, caută să-l prinzi, să constaţi dacă dă semne de turbare. Dacă aveţi vreo îndoială, este mai bine să vă predaţi autorităţilor; să le spuneţi că aţi fost muşcat de un câine turbat şi să vă facă un tratament antirabic la Bucureşti. Tratamentul este neplăcut şi necesită injecţii în burtă la fiecare două sau trei zile, timp de mai multe săptâmâni, aşa că e mai bine să vă feriţi să fiţi muşcaţi.

***

În mod normal, clima în România este caldă şi uscată până pe la mijlocul lui august, după care e probabil să fie ploi frecvente până la mijlocul lui septembrie. Restul toamnei este, de obicei, frummos, cu nopţi din ce în ce mai răcoroase, până la începutul sau mijlocul lui noiembrie când se face prea frig ca să mai poţi dormi afară. În jumătatea a doua a lui decembrie începe să fie foarte frig şi ziua. În jumătatea a doua a lui decembrie, în ianuarie, februarie şi prima jumătate a lui martie este într-adevăr foarte frig, cade foarte multă zăpadă, iar uneori chiar la amiază temperatura scade la minus 30 de grade Celsius timp de mai multe zile la rând. În general, trebuie să ştiţi că e imposibil să dormiţi afară începând de la jumătatea lui Noiembrie până la începutul lui aprilie şi că este imprudent să petreceţi ziua afară (fără să faceţi mişcări) de la Crăciun până la mijlocul lui martie.

***

Singurele animale sălbatice ce aţi putea întâlni sunt urşii în regiunile muntoase şi lupii în pădurile munţilor şi câmpiilor. Lupii sunt foarte periculoşi numai în timpul gerurilor mari, altfel sunt sperioşi.

***

Urmează câteva noţiuni gramaticale româneşti şi un vocabular american-român, indicând cuvinte şi noţiuni de primă necesitate.

***

Unitatea monetară este „leul”, însă în mod curent se întrebuinţează pluralul care este „lei”. Leul este divizat în 100 de „bani”, dar aceştia sunt aşa de mici ca valoare încât sunt lipsiţi de importanţă. Cuvântul „bani” este, de asemenea, întrebuinţat, însemnând monedă în general. Cursul normal de schimb în prezent ar fi 1250 lei pentru un dolar american.

Un lucrător mijlociu sau un ţăran câştigă cam 80-200 de lei pe zi (8 sau 20 de cenţi americani), după regiune şi după lucrul ce-l face. O sumă de 200 până la 400 de lei (20 pănă la 40 de cenţi) este aşadar o sumă importantă pentru ei.      


[1] Pentru informaţii suplimentare cu privire la localizarea acestui document in arhivă, cei interesaţi sunt rugaţi să mă contacteze.

[2] Traducerea documentului „Notes on Romania”,  găsit asupra unui aviator american ce a participat la bombardamentul aerian executat asupra regiunii Ploieşti-Câmpina-Brazi  în ziua de 1 August 1943.

În textul original această frază este scrisă chiar în româneşte şi se arată fonetica pronunţării.  

* În textul original, fraza este scrisă în româneşte. 

7 thoughts on “Note despre România

  1. Buna Elena. Felicitari pentru ca stii sa mentii interesul cititorilor abordand cu usurinta subiecte diverse. Legat de ce ai postat astazi, din cate stiu, la baza realizarii acestor note au stat cercetarile doamnei Ruth Benedict, unul dintre cei mai importanti antropologi americani din epoca.

    • Multumesc. Cunosc lucrarea lui Ruth Benedict despre romani (ea a fost tradusa si publicata si la noi), dar nu stiu daca “Notes on Romania” sunt in intregime “opera” ei, daca cineva din armata americana a adaptat observatiile lui Ruth Benedict sau daca avem aici un text care nu are deloc legatura cu Ruth Benedict. De altfel, in lucrarea ei, Ruth Benedict nu ii prezinta pe romani intr-o lumina foarte favorabila… Nu stiu… E posibil…

  2. Foarte interesant! Cred că dacă ar fi fost pus H. R. Patapievici să facă o caracterizare a poporului român ar fi ieşit cu totul altceva. Cu trecerea timpului se pare că poporul român a căpătat obiceiuri de la unii alogeni. S-a (…)nit, cum zicea odinioară tot pe o postare a dvs. o persoană cu o fină observaţie asupra comportamentului în societate a unor categorii de persoane.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s