Arhivele Bisericii Greco-Catolice din România

Accesul la arhivele Bisericii/Bisericilor din România reprezintă un subiect relativ controversat. Într-un comentariu la unul dintre articolele mele anterioare, George Damian nota, de exemplu, că „accesul în arhivele Bisericii Ortodoxe Române este practic imposibil”. Cine are acces la arhivele Bisericilor din România, în ce condiţii poate cineva cerceta documente din arhivele bisericeşti sau unde se află aceste arhive sunt întrebări dificil de abordat. Cel mai bine ştiu să răspundă cercetătorii, istoricii sau studenţii care au încercat în fapt să intre în aceste arhive.

Participând la conferinţa „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi desfăşurată pe 23 august 2013, am avut ocazia de a audia comunicările unor istorici şi cercetători care au abordat inclusiv tema accesului în arhivele diverselor Biserici din România şi care au efectuat cercetare în aceste arhive, dovedind că nu este imposibil, dar nici uşor. Începând cu acest articol, voi prezenta pe scurt informaţii pe care le-am aflat cu această ocazie.  

Sergiu Soica, doctor în istorie, a susţinut o comunicare intitulată „Destinul Arhivelor Bisericii Greco-Catolice din România”.

Rezumatul comunicării:

Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată de regimul comunist în decembrie 1948, iar bibliotecile, arhivele şi toate bunurile mobile şi imobile ale acesteia au fost preluate de diferite instituţii. Decizia Consiliului de Miniştri nr. 1719 din 27 decembrie 1948 menţiona la articolul 2 că „arhivele, documentele, bibliotecile, muzeele şi orice obiect de muzeu ale fostului cult greco-catolic au trecut, în mod provizoriu la Ministerul Cultelor”. Biserica Greco-Catolică avea arhive, biblioteci şi muzee la Blaj unde era Mitropolia, la Oradea, Cluj, Lugoj şi Baia Mare, unde erau centre episcopale.

În ianuarie-februarie 1949 a fost creată o comisie din reprezentanţi ai Ministerului Cultelor, Academiei Republicii Populare Române (RPR), Ministerului Artelor şi Informaţiilor, Mitropoliei Ortodoxe a Sibiului, care să examineze, trieze şi repartizare bunurile (inclusiv biblioteca şi arhiva) desfiinţatei Biserici Greco-Catolice către alte instituţii. Comisia a hotărât (prin adresa nr. 13.266 din 17 mai 1949) că arhiva fostei Mitropolii Greco-Catolice din Blaj şi arhiva fostei Academii Teologice din Blaj urmau a fi preluate de Mitropolia Ortodoxă a Sibiului.

Înainte de a fi preluată de Mitropolia Ortodoxă a Sibiului însă, arhiva Bisericii Greco-Catolice a trecut provizoriu pe la Ministerul Cultelor. Se pare că autorităţile noului regim popular nu au găsit un catalog general sau un inventar al acestor bunuri, atunci când ele au fort preluate de la Mitropolia Greco-Catolică a Blajului.

La recomandarea acestei comisii, biblioteca Mitropoliei Greco-Catolice a fost transferată mai întâi la Biblioteca Centrală din Blaj care trebuia să inventarieze cărţile, în vreme ce mobilierul Bibliotecii fostei Mitropolii Greco-Catolice a fost dat în custodie protopopiatului ortodox din Blaj. Au fost numărate cărţile, broşurile, manuscrisele (cu un total de 43.976, excluzându-se ziarele şi revistele), incunabulele (4 în total), manuscrise romaneşti (669), tipărituri româneşti vechi (389 de titluri), pergamentele cu diplome imperiale, bule papale, confirmări, jurăminte (161). După numărare, acestea au fost repartizate la Ministerul Cultelor (186 de exemplare), la Ministerului Artelor şi Informaţilor (162 de exemplare), la Mitropolia Ardealului şi la Academia RPR (restul). În aceeaşi Bibliotecă au mai fost găsite 8 lăzi de cărţi şi o ladă cu corespondenţă aparţinând lui Iuliu Maniu. Acestea au fost predate Serviciului Judeţean de Securitate din Blaj.

La sediul fostei Academii Greco-Catolice se aflau Biblioteca profesorilor, Biblioteca studenţilor (peste 9.000 de volume). Acestea au fost repartizate la Ministerul Cultelor, la Ministerul Artelor şi Informaţilor şi la Mitropolia Sibiului.

Arhiva Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj (care includea un fond de corespondenţă din secolul trecut, de însemnătate istorică, precum şi corespondenţa lui Avram Iancu) a fost repartizată Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu. Arhiva Academiei Teologice a ajuns şi ea tot la Mitropolia Ortodoxă din Sibiu.

Prin adresa nr. 13.266 din 17 mai 1949, Ministerul Cultelor a dispus preluarea de către Mitropolia Ortodoxă din Sibiu a întregii arhive şi a obiectelor de cult care aparţinuseră fostei Mitropolii Greco-Catolice şi Academiei Greco-Catolice din Blaj, cea mai mare parte a cărţilor revenind Ministerului Cultelor şi Academiei RPR. La 2 august 1950, Ministerul Cultelor informa Mitropolia Ortodoxă a Ardealului din Sibiu că arhiva fostei Mitropolii Greco-Catolice din Blaj a fost repartizată Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, în jurisdicţiunea căreia intrau majoritatea fostelor parohii greco-catolice. Se dispunea, cu aceeaşi ocazia, transportarea arhivei de la Blaj la Sibiu.

Un Procesul Verbal din 26 februarie 1949 enumera o parte din documentele importante aflate în fost arhivă de la Blaj:

-          161 de pergamente (diplome imperiale, Bule Papale, confirmări, jurăminte etc.);

-          tipărituri vechi (germane, greceşti, armene, irlandeză, româneşti, latine);

-          manuscrise (arabe, turceşti, tibetane, slavone, româneşti, germane, maghiare, italiene, greceşti, franceze); sigilii preoţeşti; tipărituri arabe, ebraice, un pergament cu Tora ebraică în manuscris; peste 430 de tipărituri vechi româneşti; 27 de tipărituri vechi slave; 10 tipărituri rituale greceşti; Coran manuscris arab (foarte vechi); un manuscris tibetan; Codicele pribeagului Gheorghe Ştefan; un manuscris slav din sec. al XVI-lea; corespondența Episcopului Ion Inocenţiu Micu Klein; două Agrarii;

-          corespondenţă şi însemnări ale cărturarilor de la Blaj; tablouri religioase;

-          o carte în limba Chineză;

-          Tatăl Nostru în 85 de limbi;

-          un chimir de piele încrustată al Tribunului Vasile Moldovan (cca. 1848);

-          o ladă cu corespondenţa lui Iuliu Maniu;

-          o ladă de fier cu 23 de suluri (unele pergament), conţinând diferite diplome, hărţi şi alte documente vechi şi 4 pachete mari cu fotografii;

-          Muzeul Greco-Catolic al Mitropoliei Blajului deţinuse potire vechi de lemn, sticlă şi metal; cruci, discuri şi alte obiecte de cult; 30 de icoane pe sticlă; 45 de icoane pe lemn; 61 de tablouri, 3 icoane mari litografiate, o machetă cu secţiune transversală a unei biserici;  sute de obiecte de cult, haine preoţeşti etc.

Toate aceste documente şi cărţi au fost repartizate Academiei Române şi Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu. După repartizarea arhivelor şi bibliotecilor greco-catolice din Blaj, în sediul fostei Mitropolii Greco-Catolice din Blaj a fost instalată Miliţia Oraşului. Imobilul care aparţinuse Mitropoliei şi în care aceasta îşi adăpostise arhiva a devenit Staţie Viticolă (până în 1973), iar apoi Secţie a Bibliotecii Academiei Române.

Arhiva şi biblioteca Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj au fost în parte distruse (fonduri întregi au fost duse la fabrica de cărămidă din Lugoj şi arse), în parte au ajuns la diferiţi preoţi şi credincioşi apropiaţi Episcopiei (recuperarea acestor documente a întâmpinat unele dificultăţi), în parte au ajuns la Mitropolia Bisericii Ortodoxe din Timişoara (trecând prin diferite locaţii provizorii). Şi aceste arhive şi bibliteci au fost preluate fără inventare şi inventariate ulterior. O pare a Bibliotecii fostei episcopii şi obiectele de cult au fost preluate de Sfatul Popular Lugoj.

Biblioteca Episcopiei de Lugoj, biblioteca personală a Episcopului Ioan Bălan şi arhiva au fost evacuate din fosta Reşedinţă a Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj în martie 1949, de către Miliţia oraşului, care s-a instalat în imobilul respectiv. După mai multe mutări, biblioteca şi arhiva au ajuns în localul unei foste cârciumi din, pe atunci, strada Jdanov, unde arhiva devenise în fapt „un maldăr de hârtii”.

O soartă similară au avut şi arhivele şi bibliotecile Episcopiilor Greco-Catolice de Oradea, de Maramureş (cu sediul la Baia Mare), de Cluj (Gherla), care au ajuns în mare parte la Episcopia Ortodoxă de Oradea, la Episcopia Ortodoxă din Cluj, la Institutului Teologic Ortodox din Cluj, la Academia RPR sau la Secţia de Învăţământ şi Cultură din Baia Mare.

Potrivit lui Sergiu Soica, după 1989 şi repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice, Episcopia Greco-Catolica de Lugoj este singura care a primit arhiva şi biblioteca înapoi.

Este foarte dificil (dacă nu chiar imposibil) de identificat toate aceste bunuri care au aparţinut iniţial Bisericii Greco-Catolice. Preluate de diferite instituţii, arhivele şi bibliotecile au fost mutate în mod repetat, depozitate în condiţii improprii, inventariate şi reinventariate, distruse etc. Documente şi cărţi care au aparţinut acestei Biserici azi pot fi găsite în Arhivele Bisericii Greco-Catolice, în Direcţiile Judeţene ale Arhivelor Naţionale, la Biblioteca Academiei Române etc.

Pentru detalii şi întrebări, Dr. Sergiu Soica poate fi contactat la sergiusoica (at) gmail.com sau îi puteţi lăsa aici, pe blog, un comentariu.

Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea

Note personale:

1. Cel mai probabil, arhivele şi bibliotecile respective au avut inventare şi cataloage, dar acestea fie au fost ignorate de către autorităţile noului regim, fie au fost pierdute în procesul de confiscare şi mutare a lor.

2. La un moment dat se propusese retrocedarea documentelor preluate de către regimul comunist de la diferitele culte religioase. Din fericire, o asemenea propunere a fost respinsă în Parlamentul României.

3. Sursa foto: http://referinte.transindex.ro; copyright: adatbank.ro

Update (3 septembrie 2013):

-          Se poate efectua cercetare istorică în arhiva Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj. Cercetătorul adresează o cerere Episcopiei respective, aprobarea cererii fiind doar o fomalitate. Arhiva deţine inventare parţiale. Cercetătorului i se permite să facă fotografii cu aparatul de fotografiat propriu, fără a i se cere să plătească vreo taxă.  (Informaţie de la Sergiu Soica.)

-          Şi Episcopia Greco-Catolică de Oradea şi-a redobândit arhiva în urma unui proces (157 de metri liniari). Această arhivă nu a fost preluată încă de la Arhivele Naţionale întrucât Episcopia nu deţine spaţiu de depozitare. În prezent se lucrează la restaurarea clădirii Episcopiei. (Informaţie obţinută de la PS Dr. Virgil Bercea,  Episcop Greco-Catolic de Oradea.)

-          Decretul nr. 472/1971 (republicat ca Legea 20/1974) anula dreptul Academiei Române şi al cultelor de a deţine arhive istorice. Până în 1989, Arhivele Naţionale au preluat fonduri şi colecţii ecleziastice cu valoare istorică, provenind de la Academie şi de la Culte. În parte, acestea au fost revendincate după 1989. Între 1971 şi 1989 preluarea arhivelor istorice de la Culte s-a făcut diversificat şi parţial, fapt datorat, pe de o parte, rezistenţei Cultelor de a preda aceste arhive şi, pe de alta, lipsei de spaţiu de depozitare la Arhivele Naţionale. După 1989, preluarea documentelor istorice de la instituţiile ecleziastice a încetat. Informaţii preţioase despre unde se află diferite fonduri şi colecţii ecleziastice (inclusiv fonduri preluate după 1948 de la Biserica Greco-Catolică) sunt oferite în acest articol (pdf) semnat de Corneliu Mihai Lungu şi Ioan Drăgan.

-          Eu sunt de părere că nu ar trebui retrocedate arhivele istorice Cultelor religioase. Argumentele sunt următoarele :

  1. Este vorba de arhivă istorică, parte a patrimoniului naţional, care cred eu trebuie să se afle la Arhivele Naţionale.
  2. Cultele nu au capaciatea de a păstra şi valorifica arhivă istorică, funcţia lor este una religioasă. Nu au oameni pregătiţi, nu au spaţiu de depozitare şi de studiere a documentelor.
  3. Cred că accesul cercetătorului la aceste arhive va fi foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, dacă ele vor fi retrocedate. Dacă fiecare biserică, fiecare mănăstire, fiecare episcopie etc. îşi va redobândi arhiva istorică, cercetătorul va umla bezmetic prin toată ţara după un document sau altul (presupunând că accesul său nu va fi limitat din diferite motive). Centralizarea arhivelor istorice este o necesitate.
  4. Ca cercetător, nu aş avea încredere într-un asemenea aranjament. M-aş întreba dacă am acces la toate documentele, dacă mi se ascunde ceva, dacă transparenţa este totală. M-aş întreba cine controlează modul în care funcţionează aceste arhive sau cărei instituţii m-aş putea plânge, dacă aş considera că ceva nu este în regulă. Aş pune sub semnul întrebării profesionalismul celor care vor avea în grijă arhiva. Rezultatele cercetării istorice pot fi contesate, dacă există dubii legate de baza lor documentară.
  5. Documentele pot fi restituite Cultelor în copii.

Update (11 septembrie 2013): Informatii obtinute de la domnul Claudiu Tuţu, Arhivar al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla:

Arhiva Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla cuprinde documente ce fac referire la evenimentele Eparhiei respective, mai ales pentru perioada de după 1990. Majoritatea documentelor ce aparţineau Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla şi produse înainte de anul 1948 se regăsesc în diferite Arhive şi Biblioteci, precum Arhiva Naţională (Direcţia Judeţeană Cluj), Arhivele şi Bibliotecile Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Bibliotecile unor Facultăţi şi Institute de Teologie Ortodoxă. În prezent, documentele aflate în Arhiva Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla se află într-un amplu proces de catalogare. Din acest motiv, documentele nu sunt disponibile. Nu există o estimare cu privire la data finalizării lucrărilor de catalogare.

5 thoughts on “Arhivele Bisericii Greco-Catolice din România

  1. Dl Soica pare ca a cercetat in detaliu ce s-a intamplat cu arhivele Bisericii Unite dupa 1948. Stiti daca a publicat vreo carte sau vreun articol in acest sens? M-ar interesa ca sa vad sursele sale, concluziile la care a ajuns. Sa vad ce arhive a consultat…

  2. Scriu si aici titlurile de la linkul de mai sus: Autor Sergiu Soica, carti:
    – “Biserica Greco-Catolică din Banat în perioada anilor 1920-1948″, Eurostampa, Timisoara, 2011;
    – “Biserica greco-catolică în perioada regimului comunist din România : corespondenţa Episcopului Ioan Ploscaru: 1968-1975″, Targu-Lapu, Galaxia Gutenberg, 2013;
    – “Despre Comloş: documente, traduceri, articole”, Timisoara, Eurobit, 2007;
    – “Eparhia greco-catolică de Lugoj în anul 1948″, Oradea, Primus, 2009;
    – “Viaţa şi activitatea Arhiepiscopului Ioan Ploscaru”, Timisoara, Eurobit, 2005

  3. Pingback: Arhivele şi istoria Bisericii Baptiste din România | Elena Dragomir

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s